Dupa atatea emotii, in sfarsit, am aflat cine se afla in Top 12 si cine a fost eliminat. Cu mult regret ii anunt pe cei pentru care American Idol s-a terminat: Katelyn, Alex, Lilly si Todrick. A fost cea mai emotionanta emisiune de pana acum deoarece inca o data ne-a surprins votul Americii. Ce bine a fost sa-l aud din nou pe Matt Giraud cantand live la American Idol!
Desi in articolul de ieri l-am nominalizat pe Todrick ca fiind unul dintre baietii eliminati, in episodul acesta mi-a parut rau pentru ca ii ador personalitatea: e mereu zamberet, intr-o dispozitie buna, nu se simte incomod in fata camerelor, se face pur si simplu placut, dar nu l-au ajutat alegerile facute, aranjamentele melodiilor si vocea. » Read the rest of the entry..
Abia acum l-am vazut. Am vrut sa am suficient timp sa si scriu ceva despre el. Ca de, e final de sezon, e episod regizat de James Roday… si mai si parodiaza filmele lui Hitchcock. Adica sper ca a vrut sa il parodieze pe Hitchcock. Daca au incercat sa fie seriosi nu prea le-a iesit. Din nefericire…
Ultima suta de metri pentru concurentii din acest sezon din ‘American Idol’. Maine vom afla cine se afla in Top 12, care sunt cei mai buni dintre cei mai buni, conform votului American. Daca ar fi sa compar cum a decurs saptamana aceasta pentru baieti si fete, nu pot sa spun decat un singur lucru: I’m clearly on the boys team! Totusi, zic acest lucru cu un pic de regret deoarece ma gandesc la Didi, care a fost geniala, fenomenala! Daca ascultati cantecul original (Rhiannon – Fleetwood Mac), o sa vedeti ce diferenta este intre el si ce a cantat ea. Eu, personal, prefer varianta lui Didi, desi este vorba despre Stevie Nicks. Si-a revenit enorm de mult; saptamana trecuta a scapat ca printre urechile acului de eliminare, si uite
ca a meritat sa mai ramana inca o saptamana! Cu aceasta interpretare (am ascultat-o de cel putin 30 de ori), a carei final este grozav si te emotioneaza, sigur va fi in Top 12. Aceasta melodie a avut tot ce ador eu la ea: sunetul acela inconfundabil marca Didi, chitara si multa pasiune. A avut, in schimb, un singur defect: prea scurta! Nu am fost de acord cu Randy in momentul in care a marturisit ca nu a reprezentat un moment ‘oau’, dar comentariile celorlalti in juriu le-am adorat (Ellen – ‘Didi, well to that I say, yes, indeed Di-Didi’, Kara- ‘One of my favourite moments of the show so far this season’, Simon- ‘That was head and shoulders above anything else we’ve heard tonight! She did have a ‘oau’ moment!’). Ati observat cat de dur a fost Randy in aceasta saptamana? 
Uf. Ciudate mai sunt cazurile astea cand imi pare rau pentru unsub. Stiu, stiu, lucrurile nu pot fi mereu albe sau negre, mai totdeauna exista si o tenta de gri… insa dupa ce vad un episod in care cei rai sunt categoric rai (malefici chiar) si sunt prinsi la sfarsit si toata lumea e multumita parca am asa, un oarecare sentiment de satisfactie… Nu e cazul episodului de fata : un sofer de cursa lunga pierde contactul cu realitatea si cauta o mama pentru fetita lui. Ok, ‘pierde contactul cu realitatea’ nu e cea mai buna exprimare, mai corect ar fi o ia razna de-a binelea si incepe sa rapeasca diverse tipe in speranta ca una din ele va fi mama perfecta pentru fetita… si imediat ce respectivele nu se dovedesc la inaltimea asteptarilor scapa de ele omorandu-le.
Cum as putea eu descrie episodul cu numarul noua? Unul pe care l-am asteptat cu foarte multa nerabdare, dar care nu a reusit sa se ridice la nivelul asteptarilor mele. Nu stiu daca sunt singura care are aceasta impresie, astfel ca deocamdata imi fac mea culpa. Poate ca nu trebuia sa cred ca episodul va fi unul extraordinar, daca al nostru Chuck il regiza. Nu trebuia sa ma las pacalita nici de pozele promotionale, nici de promo-uri si nici de sneak peek-uri. Poate am pus bara prea sus dupa episodul trecut. Cert este ca nu a fost ceea ce mi-am dorit, lucru care in momentul de fata ma dezamageste cumplit. Nu vreau sa se inteleaga faptul ca episodul a fost unul slab. Nu, nu a fost. Ba din contra, a avut momente destul de bune, iar faptul ca Shaw a aparut atat de putin in el, nu face decat sa imi compenseze putin din amaraciune. Vestea buna? Chuck si-a recapatat prietenul cel mai bun, care cu siguranta va sta alaturi de el foarte mult timp de acum inainte. Bine, mai intai a fost concediat din acest post, insa aflarea secretului l-a facut pe Morgan sa se razgandeasca si sa il reangajeze fara macar sa clipeasca o data. 
Trebuie sa fiu sincera si sa recunosc ca am amanat vizionarea episodului acesta, caci mi-a fost teama. De ce? Ne-am despartit de “Gossip Girl” atunci cand serialul se afla pe o cale descendenta. Doar Chuck si Blair ma mai tineau conectati la serial. Ei, a venit pauza cea mare, a venit si vestea care m-a zguduit putin. Ma tot gandesc, oare cand se va intampla ruptura, oare de ce, oare cum, iar toate acestea nu ma ajuta deloc, dar deloc. Astfel ca, putin timida si neavand mari asteptari de la episodul de astazi, l-am deschis. Si, surpriza! Mi-a placut ceea ce am vazut, cu toate ca as fi spus tare si raspicat, acum cateva zile, ca serialul nu are nicio sansa de revenire. Ne schimbam la 360 de grade si spunem de data aceasta ca da, mi-a placut. Se pare ca pauza a reusit sa schimbe cate ceva, lucru surprinzator pentru mine. Incepem, ca de obicei, cu Chuck si cu Blair. Socant, nu e asa? 
Sau ar trebui sa spun ca incepem cu Anna Karenina si cu Chuck? E greu de ales, dar mai bine sa mergem pe prima varianta. 
Tot incerc sa trag de acest serial, dar sincer sunt parca mai dezamagita de la o saptamana la alta. Sunt unele episoade in care nu se intampla nimic demn de retinut, doar vorbesc unele personaje, apar in peisaj vreo 2-3 pacienti si atat. Exista in schimb si altele, ca cel de saptamana aceasta, la care ma chinui sa urmaresc discutia personajelor, actiunea, pacientii si problemele lor…este prea aglomerat! Sau cel putin, asta este impresia pe care mi-a lasat-o ‘Perfect little accident’. Multa actiune, multe personaje si multe operatii! Iar, in momentul in care s-a terminat episodul, am si uitat cum si de unde a pornit toata actiunea. Cred ca este unul dintre putinele episoade in care scenaristii au incercat sa acopere conflictele si starile contradictorii ale tuturor personajelor (cu mici exceptii) importante. Nu am avut un singur fir epic, ci actiunea s-a petrecut in mai multe planuri, derivand din situatii diferite si inopinante. Asa ca nu voi relata intreaga actiune pentru ca ar insemna sa revad episodul de cel putin 3 ori, ceea ce ar fi crunt pentru mine, din moment ce nu-l consider un episod care sa-mi atraga atentia, sa ma binedispuna, ci doar o simpla obisnuinta. Asta a devenit Grey’s pentru mine: o obisnuinta care nu-mi inspira decat o stare de nervozitate pe alocuri. Imi pare rau sa spun acest lucru, mai ales daca Grey’s este serialul vostru preferat. 
Nici nu va puteti imagina cat de fericita pot fi pentru ca nu au anulat serialul; sau, cel putin, nu inca. Iar daca se gandesc sa faca acest lucru, le doresc producatorilor sa sufere de ce a suferit printesa Violet atunci cand Zedd si-a bagat codita, folosindu-si magia pe ea. Chiar ar fi mare pacat sa se intample acest lucru, pentru ca sunt alte seriale parca trase la xerox unul dupa altul si ajung sa supravietuiasca mai mult decat acesta. Aici apelez la replica lui Dean (Supernatural) din Changing Channels: ‘I hate procedural cop shows! There’s like 300 of them on television. They’re all the freaking same! It’s ‘oohh a plane crashed here’ ohh shut up!’. Cred ca problema acestui serial, audientele mici, se datoreaza lipsei de publicitate; sau cel putin, nu exista agresivitatea aceea intr-o reclama, astfel incat sa te dispere si de nervi chiar sa ajungi sa te uiti la serial si sa descoperi ca-ti place. Totusi, sa inchidem acest capitol si sa-l deschidem pe cel intitulat ‘Princess’.
povestit, discutat, ci de vazut. Nu ai cum sa comentezi comedia! O redai, o vezi, dar nu o discuti! ‘Princess’ a fost comedie pura; neobisnuit pentru Legend of the Seeker, as spune. Plangi, te bucuri, tii pumnii stransi, te enervezi, dar mai greu cu rasul. Ei bine, nu stiu ce faceau scenaristii cand le-a venit ideea de a-i deghiza pe fiecare intr-un print sau printesa, dar sa mai faca acel lucru. Sa o pui pe Cara sa se comporte ca o printesa intr-o chestiune de viata si de moarte este echivalentul unui oximoron! Sa o faci sa vorbeasca numai in rime la orice pas este genial! ‘Princess’ a fost un episod care, dupa opinia mea, a avut-o in centru tot pe Cara, ca si ‘Hunger’. 
Am tot amanat vizionarea episodului acesta, iar singurul motivator pentru mine a fost ziua de luni, caci atunci apare un episod nou si ar fi insemnat fie sa ma aglomerez foarte mult, fie sa sar peste el. Astfel ca, m-am pus pe vizionat, am mai dat jump cateva minute (mai multe) si iata-ma scriind recenzia acestuia. Ce am observat in acest episod? Probele au inceput sa fie putin mai dificile, insa tot usoare au ramas in esenta. Mi-a fost mila tot episodul de Caite, atunci cand o vedea pe saraca abia miscandu-se si rugandu-se sa prinda un loc suficient de bun pentru a ramane in cursa. Au ajuns sa ma enerveze rau de tot Carol & Brandy si nu am nici cea mai mica idee ce a fost in minte mea cand, in primul episod, le-am numit simpatice si mi-am exprimat dorinta de a ramane mult timp in cursa. Si ce mi-e mai ciuda este faptul ca reusesc, nu imi dau seama cum, sa prinda mereu locuri bune. Revin la povestirea acestui episod imediat ce va spun ca il astept pe cel de luni, in care Jet & Cord se imbata 
Fetelor, stiati ca umbla un zvon de pe o pagina de Internet pe alta, conform caruia stimatul domn Matt Bomer, Neal Caffrey, alias Nick Halden, ar putea aparea shirtless in finala de sezon? Am mai avut un asemenea privilegiu in primul episod al sezonului, dar parca a fost prea putin! Anyway, inca un episod si s-a dus sezonul 1, dupa care va veni si cel de-al doilea, numai ca cine stie cand! Dar, sa ne bucuram de prezent si sa lasam acel ‘oare ce va fi’ pe mai tarziu!
Alex. Ceea ce ma enerveaza enorm de mult! Neal isi complica atat de mult viata pentru Kate, iar ea nici macar nu ii da un semn de viata, de dragoste, ca traieste, orice! Mai mult decat atat, sunt sigura ca si-ar pierde prietenul, pe Peter-Pan, care intr-adevar ii doreste tot binele din lume. Cel putin, asta demonstreaza cuvintele lui si regretul cu care le spune: ‘ori imbracat in hainute portocalii (care nu sunt la moda) suferind dupa Kate, ori faci ceva bun cu viata ta.’ 
Iata-ne ajunsi la episodul cu numarul 100, unul foarte reusit, care mi-a schimbat total parerea despre Jennifer Love Hewitt, caci nu o vedeam capabila de o cariera in regizorat. Episodul mi-a demonstrat cat de mult potential are aceasta si va spun sincer ca abia astept sa i se mai acorde inca o sansa pentru a o putea revedea realizand o noua poveste care sa ma tina la fel de atenta cum m-a tinut cea de astazi. Stiti de ce episodul a fost atat de bun? La inceput, cu foarte putin entuziasm din partea mea, am decis sa il vad, ca sa nu imi aglomerez ziua. Aceasta era starea mea de la inceputul vizionarii episodului. Ei, la sfarsitul acestuia, tocmai ce plansesem, tocmai ce tipasem la ecranul calcutorului, spunandu-i Deliei sa plece mai repede din magazinul ala si tocmai ce trasesem o sperietura de zile mari in momentul in care Bedford a aparut la fereastra lui Ned. Va spun sincer, episodul a fost unul foarte bun, neasteptat de bun chiar. Nu m-a dezamagit nicio secunda, ba din contra, a reusit sa imi depaseasca asteptarile, lucru care mi se intampla destul de rar. 
Prea multe nu am ce sa spun despre acest mini-episod, pentru ca asa cum probabil stiti, a fost seara eliminarilor. De fapt, am un singur cuvant de subliniat: Yeyyy! Cat de mult am putut sa ma bucur ca Didi a scapat ca prin urechile acului de eliminare si mai ramane in concurs pentru inca o saptamana (cel putin!). Cei eliminati au fost: John , Jermaine , Michelle si Haeley. Si-au meritat pedeapsa deoarece au gresit in alegerea melodiei, au falsat si ca urmare au mai ramas 16 concurenti. Nu vreau sa fiu rea sau sa sune ciudat, dar sa-i auzi inca o data cantand, a fost ca si cand ai chinui o biata pisica slaba si foarte batrana!
Brrr. Cum sa incep? Sa spun pur si simplu ca mi-a placut ? Ca au fost momente in care mi s-a facut pielea de gaina si momente in care mi-au dat lacrimile ?
) de Matthew Gray Gubler si de debutul lui regizoral ?- unul reusit, dupa umila mea parere…
